cand nu ai mai nimic si totusi oferi celor ce nu au deloc...

Acum catva zile, ma indreptam grabita spre Mc'-ul de la Romana, unde trebuia sa ma intalnesc cu o fosta colega de serviciu, foarte draga sufletului meu si pe care nu o mai vazusem de aproape 5 luni. Pe langa nervii ca iar am stat mai mult decat as fi vrut eu la birou, si frigul de afara ma impingea sa grabesc pasul. Era aproape 18:00 si inca era lumina afara. De foarte multe ori mi se intampla sa merg pe drum iar gandul sa-mi fie departe si sa ma trezesc ca am ajuns la destinatie si nu stiu nici cand nici cum. Asta era una din acele dati... Gandul imi zburase la lista mea "must do"-uri si "must have"-uri pe anul asta si instantaneu am devenit nervoasa cand mi-am dat seama ca nu dispun de cash-ul necesar. Si pe cand mergeam eu grabita si ma gandeam cum sa fac sa cheltui mai putini bani pe nimicuri, aud o discutie care ma rupe din lumea mea, facandu-ma sa micsorez pasul si sa renunt la graba:
"- mai piticilor dar eu v-am spus ca o sa va ajut si o sa va fac rost de mancare si de haine, ca si eu am crescut pe strada ca si voi si stiu cat de greu este... Si eu sunt orfan si nu am parinti. Dar acum am crescut si am invatat sa-mi castig singur banii. Uitati-va ce haine frumoase am eu.
- pai si poti sa ai grija de noi amandoi? ...ca noi suntem cei mai buni prieteni.
- lasa mah, ca ma descurc eu...numa' sa va gasesc seara pe aici..."

M-am intors si am zarit 3 baieti...cel din mijloc era mai mare si mangaia parul slinos si ciufulit al celui mai mic dintre ei, in timp ce se falea cu hainele lui cele frumoase, care dupa judecata mea, numai frumoase nu erau...insa erau curate, spre deosebire de cele ale celor doi pusti si putin cam scurte judecand dupa lungimea pantalonilor, putin deasupra gleznelor... Cei mici aveau in brate haine pe care le strangeau la piept...
Brusc m-am simtit de cacat...si mi-am dat seama ca, cu banii pe care i-as da eu pe un iphone, pot manca o luna de zile, cel putin doua familii...
In noaptea aia, mi-am redefinit lista de "must"- uri din 2013 si primul lucru pe lista este sa ajut niste suflete singure...  Haideti sa fim mai putin preocupati doar de propria noastra persoana si sa ne indreptam privirea si catre cei mai neajutorati... Implicati-va mai mult...

sa plangi durerea altei femei...

Cate dintre noi nu au plans macar o data dupa o dragoste pierduta? Imi amintesc trairile acelea ca si cum totul s-ar fi intamplat ieri… camera care arata ca un hau intuncat, pregatit sa te inghita, senzatia ca aerul e prea mult si te sufoca, gustul amar al lacrimilor din gura, nopti nedormite si intrebarea obsesiv – repetitiva: “cu ce am gresit?”. Este inevitabil sa nu cautam scuze celui pe care il iubim si care tocmai s-a debarasat de noi ca de o haina uzata. Am intalnit femei care s-au lasat injosite intr-o relatie si au iertat in ideea de a se asigura ca au luptat pana in ultima clipa pentru iubirea lor, femei care au acceptat cu usurinta sa incheie un capitol al vietii lor amoroase  tocmai pentru ca sunt prea orgolioase pentru a lasa de la ele si am intalnit si femei care si-au incins creierul incercand sa gaseasca o scuza pentru decizia iubitului prin care el ii curma dreptul de a-si alege singura soarta sau  dreptul de a dormi noaptea sau nu. Cert este ca la un moment dat din viata mea, am fost in fiecare din aceste posturi. Si tot cu certitudine va pot spune ca in oricare din cele trei situatii, am incercat sa-i gasesc lui scuze si nu mie. Pe mine m-am criticat sever si am intors foile pe toate partile insa pe el de multe ori l-am asezat pe piedestal si l-am lasat sa ma priveasca cum demonii mei ma chinuiau in fiecare noapte si cum eu incercam sa-i alung in fiecare zi, cum imi plangeam durerea si neputinta. De multe ori m-a salvat rasaritul de la tortura lor nocturna si de la judecata mea launtrica…

Dar pana astazi nu mi s-a intamplat niciodata sa plang durerea altei femei… In ultimul timp aud si vad despartiri si infidelitati la fiecare pas, fapt ca ma face sa imi pierd si mai mult increderea in iubirea adevarata si in juramintele eterne ce se dovedesc a fi pagane. De multe ori simt durerea altora si vad urmarile taifunului ce i-a lovit. Am vazut si am simtit pe pielea mea urmarile unei inimi ciuruite pentru ca sa stiti ca am vazut si inimi de barbati zdrobite iar ei sunt si mai pierduti si mai speriati de nou decat noi femeile. E un fapt dovedit si ca barbatii suporta durerea mult mai greu decat femeile. Mi-a spus-o si dentistul meu pe cand se chinuia sa-mi scoata “live”un nerv de la o masea, in timp ce se mira ca nu il musc de mana de durere. J Azi am simtit pe pielea mea durerea din sufletul unei persoane tare draga mie si-am plans impreuna cu ea, de mila ei si pentru toate datile in care am fost si eu in locul ei. Nu inteleg de ce unii aleg sa decida ei in locul nostru. De ce se simt barbatii superiori noua in gandire cand de fapt de cele mai multe ori nu sunt in stare sa judece la rece o situatie? De ce trebuie sa vina si sa-ti spuna ca are alte prioritati printre care nu te numeri si tu si ca e mai bine sa luati o pauza pentru ca nu-ti mai poate acorda suficienta atentie? Cum naiba vine asta? Pai n-ar trebui sa fii o prioritate pentru barbatul cu care ti-ai petrecut ultimii  3 ani din viata si cu care nu de putine ori ti-ai imaginat viitorul? Si de ce crede el ca poate sa decida in locul tau? De ce nu te lasa pe tine sa vezi daca poti sa mergi sau nu mai departe? Plus ca, ce naiba e aia pauza??? Pai ce facem aici, ne jucam de-a dragostea? Ori e relatie, ori nu mai e relatie.

M-am atasat de fiecare in parte si de ei ca intreg. Si nu as putea sa vad jumatatile acelui intreg, incercand sa umple vidul cu alte jumatati straine… Nu stiu de ce… probabil pentru ca am nevoie cu disperare sa mai vad si cum dragostea invinge…

Unii nu-nteleg…

Mai toti barbatii spun ca nu stiu ce vor femeile dar de fapt, mai toti barbatii nu isi dau silinta cat de cat sa inteleaga ce vor femeile. Se presupune ca atunci cand iubesti, ar trebui sa-ti pese de cel de langa tine. Dar nu, barbatii sunt egoisti. Barbatii nu sunt constanti si nu prea stiu sa mentina un echilibru in viata lor…ei ofera ori prea mult ori prea putin. Daca la inceput te surprinde cu foarte multe gesture frumoase, dupa ceva vreme, abia daca isi mai aminteste ca esti acolo langa el. Cand un barbat se simte atras de o femeie, face tot posibilul sa o aduca in viata lui: ii da mesaj dimineata sa-i ureze o zi frumoasa si seara o noapte buna, ii aduce flori (desi barbatii urasc sa fie vazuti cu flori in mana), o scoate la film, la plimbare etc. Pe scurt, face cam ce stie el sau ce a auzit el ca isi doreste o femeie. Nimic rau sau gresit pana aici… Problema apare atunci cand barbatul are deja de ceva vreme femeia pe care si-a dorit-o candva… Atunci simte nevoia de nou si de cele mai multe ori ne arunca in fata problemele lui, grijile lui si nemultumirile lui ca sa isi motiveze comportamentul. Si doamne fereste sa deschizi gura si sa incepi vreo propozitie cu “vreau”sau “imi doresc” pentru ca acela este momentul in care ti se reproseaza ca tu tot timpul vrei si ca nu-l intelegi, ca il sufoci! Ce sa-ti povestesc…nu-l intelegi! J))) si cum spuneam, apare dorinta de nou si uite asa baiatul nostru aduce noul in viata noastra. Si asta e momentul in care lucrurile se schimba… barbatul nostru devine din ce in ce mai absent. Se duc pe apa sambetei mesajele alea frumoase, gesturile alea dragute si nu de alta dar acum atentia este canalizata spre noul, mai bine zis Noua din viata lui. Barbatul simte ca in bratele Noii uita de griji si nu mai este stresat sau sufocat in niciun fel si ajung sa creada ca femeia care il asteapta acasa e o pacoste. Barbatul nu intelege ca femeia aia care il asteapta acasa este o pacoste pentru ca il iubeste, pentru ca isi inchipuie viitorul alaturi de el si pentru ca lupta alaturi de el sa isi cladeasca un viitor, ducand in spate aceleasi griji si probleme pe care el le are, spre deosebire de Noua care stie clar care ii este statutul si pe care nu o intreseaza viitorul barbatului. Ea doar traieste clipa, prezentul, pentru ca este constienta ca in momentul in care barbatul a iesit pe usa, sunt mari sanse sa nu se mai intoarca niciodata. Nu de putine ori se intampla insa ca barbatul sa-si lase femeia pentru Noua, oribiti de “fericirea”deplina pe care o are in bratele ei si atunci Noua isi schimba statutul. Si asta-i momentul in care ea incepe sa lupte cu barbatul ei pentru un viitor si uite asa devine si ea pisaloaga si stresanta si sufocanta. J Si uite asa, barbatii ajung sa nu mai inteleaga nimic si ajung sa se intrebe cum e posibil oare sa se schimbe atitudinea unei femei asa repede?

Voi barbatii nu intelegeti ca si noi femeile avem nevoi. Si nu, nu vorbesc despre nevoi sexuale, pentru ca stiu ca la asta va ganditi. O femeie are nevoie in primul rand de atentie, adica sa vorbesti cu ea, sa o asculti cand iti vorbeste, pentru ca atunci cand o femeie, are ceva bun sau rau de impartasit, prima oara isi suna barbatul, nu cea mai buna prietena cum credeti voi pentru ca o o femeie isi pune barbatul intotdeauna pe primul loc, asta insemnand uneori chiar si inaintea familiei ei, a celei mai bune prietene chiar si inaintea ei. O femeie are nevoie ca si tu la randul tau sa o pui pe primul loc in viata ta asa cum face ea cu tine. O femeie are nevoie sa socializeze asa ca scoate-o din casa pe cat de des posibil, are nevoie de libertate asa ca nu-i ingradi nici macar modul de exprimare.

Multe femei accepta in viata lor pe termen lung, barbati care nu le ofera un confort psihic minim necesar. Aceste femei ajung in timp sa constate ca au risipit un timp pretios, care nu o sa se mai intoarca si ajung sa regrete toate momentele in care s-au lasat ingradite. Si vine si momentul cand femeia prinde curajul sa se rupa de langa barbatul caruia i-a dedicate viata ei in totalitate. Si atunci e judecata de cei din jur… Multe nu au curajul sa faca pasul asta fie ca le este frica de gura lumii, fie ca au ajuns sa se desconsidere atat de mult incat ajung sa se simta incapabile de a o lua de la capat intr-o alta relatie.

O femeie ar trebui sa se mai puna si  pe ea din cand in cand pe primul loc si ce-I mai important, sa ajunga sa fie “cineva” prin ea insasi nu prin barbatul de langa ea care azi e dar maine poate nu mai e, evitand astfel ca din “cineva”sa ajunga intr-o secunda sa fie un “nimeni”…