Mai toti barbatii spun ca nu stiu ce vor femeile dar de fapt, mai toti barbatii nu isi dau silinta cat de cat sa inteleaga ce vor femeile. Se presupune ca atunci cand iubesti, ar trebui sa-ti pese de cel de langa tine. Dar nu, barbatii sunt egoisti. Barbatii nu sunt constanti si nu prea stiu sa mentina un echilibru in viata lor…ei ofera ori prea mult ori prea putin. Daca la inceput te surprinde cu foarte multe gesture frumoase, dupa ceva vreme, abia daca isi mai aminteste ca esti acolo langa el. Cand un barbat se simte atras de o femeie, face tot posibilul sa o aduca in viata lui: ii da mesaj dimineata sa-i ureze o zi frumoasa si seara o noapte buna, ii aduce flori (desi barbatii urasc sa fie vazuti cu flori in mana), o scoate la film, la plimbare etc. Pe scurt, face cam ce stie el sau ce a auzit el ca isi doreste o femeie. Nimic rau sau gresit pana aici… Problema apare atunci cand barbatul are deja de ceva vreme femeia pe care si-a dorit-o candva… Atunci simte nevoia de nou si de cele mai multe ori ne arunca in fata problemele lui, grijile lui si nemultumirile lui ca sa isi motiveze comportamentul. Si doamne fereste sa deschizi gura si sa incepi vreo propozitie cu “vreau”sau “imi doresc” pentru ca acela este momentul in care ti se reproseaza ca tu tot timpul vrei si ca nu-l intelegi, ca il sufoci! Ce sa-ti povestesc…nu-l intelegi! J))) si cum spuneam, apare dorinta de nou si uite asa baiatul nostru aduce noul in viata noastra. Si asta e momentul in care lucrurile se schimba… barbatul nostru devine din ce in ce mai absent. Se duc pe apa sambetei mesajele alea frumoase, gesturile alea dragute si nu de alta dar acum atentia este canalizata spre noul, mai bine zis Noua din viata lui. Barbatul simte ca in bratele Noii uita de griji si nu mai este stresat sau sufocat in niciun fel si ajung sa creada ca femeia care il asteapta acasa e o pacoste. Barbatul nu intelege ca femeia aia care il asteapta acasa este o pacoste pentru ca il iubeste, pentru ca isi inchipuie viitorul alaturi de el si pentru ca lupta alaturi de el sa isi cladeasca un viitor, ducand in spate aceleasi griji si probleme pe care el le are, spre deosebire de Noua care stie clar care ii este statutul si pe care nu o intreseaza viitorul barbatului. Ea doar traieste clipa, prezentul, pentru ca este constienta ca in momentul in care barbatul a iesit pe usa, sunt mari sanse sa nu se mai intoarca niciodata. Nu de putine ori se intampla insa ca barbatul sa-si lase femeia pentru Noua, oribiti de “fericirea”deplina pe care o are in bratele ei si atunci Noua isi schimba statutul. Si asta-i momentul in care ea incepe sa lupte cu barbatul ei pentru un viitor si uite asa devine si ea pisaloaga si stresanta si sufocanta. J Si uite asa, barbatii ajung sa nu mai inteleaga nimic si ajung sa se intrebe cum e posibil oare sa se schimbe atitudinea unei femei asa repede?
Voi barbatii nu intelegeti ca si noi femeile avem nevoi. Si nu, nu vorbesc despre nevoi sexuale, pentru ca stiu ca la asta va ganditi. O femeie are nevoie in primul rand de atentie, adica sa vorbesti cu ea, sa o asculti cand iti vorbeste, pentru ca atunci cand o femeie, are ceva bun sau rau de impartasit, prima oara isi suna barbatul, nu cea mai buna prietena cum credeti voi pentru ca o o femeie isi pune barbatul intotdeauna pe primul loc, asta insemnand uneori chiar si inaintea familiei ei, a celei mai bune prietene chiar si inaintea ei. O femeie are nevoie ca si tu la randul tau sa o pui pe primul loc in viata ta asa cum face ea cu tine. O femeie are nevoie sa socializeze asa ca scoate-o din casa pe cat de des posibil, are nevoie de libertate asa ca nu-i ingradi nici macar modul de exprimare.
Multe femei accepta in viata lor pe termen lung, barbati care nu le ofera un confort psihic minim necesar. Aceste femei ajung in timp sa constate ca au risipit un timp pretios, care nu o sa se mai intoarca si ajung sa regrete toate momentele in care s-au lasat ingradite. Si vine si momentul cand femeia prinde curajul sa se rupa de langa barbatul caruia i-a dedicate viata ei in totalitate. Si atunci e judecata de cei din jur… Multe nu au curajul sa faca pasul asta fie ca le este frica de gura lumii, fie ca au ajuns sa se desconsidere atat de mult incat ajung sa se simta incapabile de a o lua de la capat intr-o alta relatie.
O femeie ar trebui sa se mai puna si pe ea din cand in cand pe primul loc si ce-I mai important, sa ajunga sa fie “cineva” prin ea insasi nu prin barbatul de langa ea care azi e dar maine poate nu mai e, evitand astfel ca din “cineva”sa ajunga intr-o secunda sa fie un “nimeni”…
"si ce-I mai important, sa ajunga sa fie “cineva” prin ea insasi nu prin barbatul de langa ea care azi e dar maine poate nu mai e, evitand astfel ca din “cineva” sa ajunga intr-o secunda sa fie un “nimeni”…"
RăspundețiȘtergereFrumos spus...:))) dar vezi tu ca sunt femei care intra in starea lor de confort pe parcursul relatiei si le este atat de greu sa mai iasa de acolo, desi sunt constiente ca nu este viata pe care si-o doresc...se adancesc in aceasta pana cand le este frica pur si simplu sa faca fata realitatii....femei care confunda starea de apartenenta la doi cu dependenta...din pacate e greu...ca si barbatilor de altfel, sa se desprinda de deprinderile uzuale... :) Hai, la cat mai multe post-uri :)
asa este...insa din ceea ce am observat eu pana acum, femeile au tendinta de a impulsiona barbatul de langa ele, pentru ca acesta sa creasca si sa ajunga la un statut material care sa-i permita sa isi satisfaca anumite placeri dar nu fac nimic pentru ele. Ele nu cresc o data cu barbatul lor. Si cand barbatul creste si femeia nu, apar cele mai multe neintelegeri si nemultumiri care duc la despartire. Si astfel femeia tot trebuie sa se rupa din relatie si sa mearga mai departe...doar ca startul ei e de la zero, iar al barbatului, nu... Si e trist...pentru ca atunci isi da seama cat de putine lucruri a facut pentru ea...si apare regretul...
ȘtergereEsenta eternului feminin."Cherchez la femme!"
RăspundețiȘtergereEu cred ca barbatii nu ne vor intelege niciodata, tocmai pentru ca nici noi nu suntem capabile uneori sa ne analizam si sa ne intelegem propriile suflete pana la capat.Dar nu e deloc necesar asta: iubirea e mult dincolo de dualitatea intelegerii.
ideal ar fi sa fim constiente atunci cand exista iubire sau nu si sa nu ne imbatam singure cu apa rece... si ideal ar fi ca barbatii sa incerce macar sa ne inteleaga. sa faca "research", asa cum facem noi cand ne intereseaza cineva, sa priveasca dincolo de ambalaj si sa vada ca exista si substanta...
Ștergere