sa plangi durerea altei femei...

Cate dintre noi nu au plans macar o data dupa o dragoste pierduta? Imi amintesc trairile acelea ca si cum totul s-ar fi intamplat ieri… camera care arata ca un hau intuncat, pregatit sa te inghita, senzatia ca aerul e prea mult si te sufoca, gustul amar al lacrimilor din gura, nopti nedormite si intrebarea obsesiv – repetitiva: “cu ce am gresit?”. Este inevitabil sa nu cautam scuze celui pe care il iubim si care tocmai s-a debarasat de noi ca de o haina uzata. Am intalnit femei care s-au lasat injosite intr-o relatie si au iertat in ideea de a se asigura ca au luptat pana in ultima clipa pentru iubirea lor, femei care au acceptat cu usurinta sa incheie un capitol al vietii lor amoroase  tocmai pentru ca sunt prea orgolioase pentru a lasa de la ele si am intalnit si femei care si-au incins creierul incercand sa gaseasca o scuza pentru decizia iubitului prin care el ii curma dreptul de a-si alege singura soarta sau  dreptul de a dormi noaptea sau nu. Cert este ca la un moment dat din viata mea, am fost in fiecare din aceste posturi. Si tot cu certitudine va pot spune ca in oricare din cele trei situatii, am incercat sa-i gasesc lui scuze si nu mie. Pe mine m-am criticat sever si am intors foile pe toate partile insa pe el de multe ori l-am asezat pe piedestal si l-am lasat sa ma priveasca cum demonii mei ma chinuiau in fiecare noapte si cum eu incercam sa-i alung in fiecare zi, cum imi plangeam durerea si neputinta. De multe ori m-a salvat rasaritul de la tortura lor nocturna si de la judecata mea launtrica…

Dar pana astazi nu mi s-a intamplat niciodata sa plang durerea altei femei… In ultimul timp aud si vad despartiri si infidelitati la fiecare pas, fapt ca ma face sa imi pierd si mai mult increderea in iubirea adevarata si in juramintele eterne ce se dovedesc a fi pagane. De multe ori simt durerea altora si vad urmarile taifunului ce i-a lovit. Am vazut si am simtit pe pielea mea urmarile unei inimi ciuruite pentru ca sa stiti ca am vazut si inimi de barbati zdrobite iar ei sunt si mai pierduti si mai speriati de nou decat noi femeile. E un fapt dovedit si ca barbatii suporta durerea mult mai greu decat femeile. Mi-a spus-o si dentistul meu pe cand se chinuia sa-mi scoata “live”un nerv de la o masea, in timp ce se mira ca nu il musc de mana de durere. J Azi am simtit pe pielea mea durerea din sufletul unei persoane tare draga mie si-am plans impreuna cu ea, de mila ei si pentru toate datile in care am fost si eu in locul ei. Nu inteleg de ce unii aleg sa decida ei in locul nostru. De ce se simt barbatii superiori noua in gandire cand de fapt de cele mai multe ori nu sunt in stare sa judece la rece o situatie? De ce trebuie sa vina si sa-ti spuna ca are alte prioritati printre care nu te numeri si tu si ca e mai bine sa luati o pauza pentru ca nu-ti mai poate acorda suficienta atentie? Cum naiba vine asta? Pai n-ar trebui sa fii o prioritate pentru barbatul cu care ti-ai petrecut ultimii  3 ani din viata si cu care nu de putine ori ti-ai imaginat viitorul? Si de ce crede el ca poate sa decida in locul tau? De ce nu te lasa pe tine sa vezi daca poti sa mergi sau nu mai departe? Plus ca, ce naiba e aia pauza??? Pai ce facem aici, ne jucam de-a dragostea? Ori e relatie, ori nu mai e relatie.

M-am atasat de fiecare in parte si de ei ca intreg. Si nu as putea sa vad jumatatile acelui intreg, incercand sa umple vidul cu alte jumatati straine… Nu stiu de ce… probabil pentru ca am nevoie cu disperare sa mai vad si cum dragostea invinge…